miercuri, 22 februarie 2012

Sunatoarea

Denumirea plantei: Sunatoarea (lat. Hypericum perforatum)
Familia: Clusiaceae
Denumiri populare: Buruiana-de-naduf, Buruiana-de-pe-rozor, Crucea-voinicului, Drobisor, Osul-iepurelui, Pojarnita
Ecologia si raspandirea:
Creste la margini de drumuri si paduri, pe dealuri si campii.
Perioada de vegetatie:
Infloreste din iulie pana in septembrie.
Perioada de recoltare:
Planta atinge o inaltime de 25-60 cm, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime dalben-aurii. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic
 Recomandari:
-uz intern -
Ulei din sunatoare impotriva alergiilor
Infuzie din flori impotriva gastritei, se bea neindulcita.
-uz extern -
Infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor
Infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare
Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
- uz intern -
Inflamatia intestinului gros (colita): infuzie din o lingurita planta la o cana apa, se beau 2-3 cani zi.
Diskinezie biliara:
infuzie din o lingurita planta la o cana de apa, 2-3 cani pe zi.
Hepatita cronica:
infuzie din 2 lingurite planta la cana, se beau 2-3 cani zi.
- uz extern -
Abcese dentare: (efect calmant) gargara din 2 linguri de planta la 200 ml apa.
Tenuri uscate: comprese cu infuzie preparata din 2-3 linguri planta la cana de apa (stimuleaza tenurile ridate)
Cicantrizant in rani usoare: spalaturi sau comprese cu infuzie din 2 linguri planta la cana.
Pansamanete cu ulei de sunatoare: (20 g planta macerată 12 ore în 20 ml alcool, dupa care se adauga 200 ml ulei comestibil, se ţine pe baia de apa fiarta timp de 3 ore, iar in final se filtreaza prin tifon, presandu-se planta macerata).
Gingivită: infuzie din 2 linguri planta la 200 ml apa, se clateste gura cu ea.
Preparare:
Prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1/4 litru de apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea.
Ulei de sunatoare: florile culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticluta pan la gat fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa cateva saptamani in soare sau in apropierea masinii de gatit. Dupa catva timp, uleiul capata o culoare rosie, Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazul utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in in loc de ulei de masline.
Tinctura de sunatoare: 2 maini pline de flori culese in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticla se lasa 3 saptamani la soare sau alta sursa de caldura.
Bai de sezut: 1 galeata plina de sunatoare (tulpina, frunze si flori) se lasa peste noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute.
Contraindicatii:
Este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu