Paducelul

Denumirea plantei: Crataegus monogyna
Familia: Rosaceae
Denumiri populare: cacadara, gherghin, gherghinar, malai moale, malaiul cucului, malai nesarat, malaiet, maracin.
Ecologia si raspandirea:
Paducelul este un arbust spinos ce ajunge uneori la o inaltime de cativa metri. Are frunze lungi pana la 7 cm, petiolate, asezate altern, adanc divizate in 3-7 lobi, cu marginile dintate. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mici numite stipele. Frunzele sunt tari la pipait, lucioase pe fata superioara, mate si acoperite cu smocuri de peri la intersectia nervurilor, pe partea inferioara. Florile sunt mici cu un diametru de cca. 15 mm, dispuse mai multe la un loc in buchete, fiecare floare fiind asezata pe o coita lunga de 3-4 cm, uneori acoperita cu peri rari. Sepalele, in numar de 5, au forma triunghiulara. Petalele sunt de 5-6 mm, mai lungi decat sepalele, rotunjite la partea superioara. Ele sunt de culoare alba sau alb-roz. Atat sepalele cat si petalele sunt asezate pe un receptacul paros in forma de ulcior, care la maturitate devine carnos, transformandu-se in fruct. Fructul este de culoare rosie, lung de 7-10 mm, de forma ovala, uneori globuloasa, prezentand la partea superioara resturile caliciului. In interior contine o singura samanta sau 2-3 seminte.
Compozitie chimica:
se utilizeaza frunzele (Folium Crataegi), florile (Flores crataegi) cu frunzele din imediata apropiere (Folium Crataegi cum floribus), fructele (Fructus Crataegi), substante de natura flavonica si proantocianide, colina, acetil colina, trimetilena, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenina, guanina, derivati purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamina, amilamina, ulei volatil ce contine aldehida anistica de natura catehica, pectine, substante minerale, etc. Vitaminele: B1, C. Fructele contin flavonoizi, taninuri, acizi tartric, ursolic, citric, oxalic, nicotinic, clorogenic, colina, acetil colina, pectina, ulei gras, glucoza, fructoza, substante minerale.
Perioada de vegetatie:
La inceputul luni septembrie, fructele incep sa se coaca. Paducelul infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri si tufisuri, izolat prin poienile din regiunea de campie pana in regiunea muntoasa.
 Perioada de recoltare:
De la paducel se culeg florile si fructele. Florile se recolteaza in momentul in care incep sa se deschida, ceea ce corespunde lunii aprilie. Ele se culeg numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat, pe cat posibil in zile insorite. Fructele se culeg toamna, in momentul cand ele se inrosesc.
Afectiuni pentru care se recomanda:
afectiuni buco-faringiene, afectiuni diverse ale inimii sau circulatorii, afectiuni neurologice, agitatii nervoase, ameteli, angina pectorala, angoasa, astenie, ateroscleroza, bataturi, cardiopatie ischemica, circulatie periferica deficitara, climax, convalescenta, dereglari de ritm cardiac, dispnee, dizenterie, dureri de inima, fragilitate capilara, hipertensiune, hipertiroidie, insomnie, iritare, leucoree, litiaza biliara si urinara, nevroze cardiace, palpitatii, stari de nervozitate, tahicardie, tensiune oscilanta, tulburari cardiace cu substrat nervos, tulburari de menopauza, varice, zgomote in urechi.

 Calitati curative si actiune farmaceutica:
tonicardice, hipotensoare, antispastice, hipnotice si sedative, indicat in extra sistole si tahicardii sinusale, antispastic, tonic al inimii, intareste muschiul inimii, are efecte liticevegetative, febrifuge (florile), astringente si dizolvante ale calculilor (fructele), cardiodilatator, calmant al sistemului nervos, scade tensiunea arteriala si o regleaza, rezolva tulburarile inimii (in combinatie cu Roinita). Este un echilibrant psihic. Regleaza bataile inimii. Vindeca foarte multe din afectiunile inimii si vaselor de sange. Vasodilatator la nivelul vaselor coronare, hipotensiv de intarire si rarire a contractiilor inimii bolnave. Frunzele cu flori intra in componenta ceaiurilor: antiasmatic si calmant, impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant.
Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Preparare:
in toate cazurile frunzele si florile pot fi inlocuite cu o cantitate dubla de fructe.
- Intern -
- Ceai -
- O lingurita de flori si frunze se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se vor acoperii ulterior dupa care se vor lasa timp de 10 minute. Se strecoara si se consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
- 2 lingurite de planta maruntita se va folosi la afectiunile mai grave sau extern. Se pune in 250 ml apa clocotita. Se va acoperi timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se vor putea consuma si din acesta 2-3 ceaiuri pe zi, chiar si in cure de lunga durata.
- Tinctura – se vor pune 50 grame de planta maruntita in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura dupa care se pune in sticlute de capacitate mai mica.
Se va putea lua in functie de gravitatea afectiuni intre 10 picaturi si o lingurita de tinctura luata de 3 ori pe zi inainte de mesele principale diluata cu putina apa.
-Vin – se va pune intr-un litru de vin 100g de frunze si flori maruntite. Se astupa si se va lasa timp de 8 zile la temperatura camerei agitand des. Dupa 8 zile se va strecura.
Se poate consuma apoi din acesta 50 ml de trei ori pe zi inainte de mese in afectiunile mentionate mai sus. Se mai poate adauga si 50 g de patrunjel radacina, curatata si rasa la cei care au si edeme din cauzele afectiunilor inimii. Se va tine si in acest caz tot 8 zile si se va administra la fel.
-Vin preparat din fructe – Se vor pune la 2 kg de fructe zdrobite 2 kg de zahar, 10 litri de apa si 30g de drojdie. Se va pune totul intr-o damigeana de sticla. Se pune un dop prin care este trecut un furtun de cauciuc, care are un capat intr-un vas cu apa. Se va lasa timp de aproximativ 15 zile (in functie de temperatura), dupa care se va trage de pe drojdii si se pune in sticle de capacitate mai mica.
Se va putea lua din acest vin cate 50 ml de trei ori pe zi in afectiunile mentionate mai sus.
- Extern -
- In otet se pot pune cateva frunze si flori. Se vor tine timp de 8 zile, dupa care se pot folosi la bataturi, veruci, negi.
In traditia populara: din flori se preparau ceaiuri contra insomniilor, in boli de inima si de ficat. Decoctul fructelor se lua contra diareei si a bolilor de rinichi.
Decoctul frunzelor sau al varfurilor ramurilor se folosea contra bataturilor pe talpi, facandu-se spalaturi si legaturi cu resturile. Unii ardeau ramurile, iar din cenusa faceau lesie cu care spalau bataturile. Scoarta de pe radacini se punea proaspata tot la bataturi.